APEL LANSAT CETĂŢENILOR EUROPENI CU OCAZIA ALEGERILOR EUROPENE DIN 2009

Să depăşim criza şi provocările din timpul de astăzi, cu ajutorul unei Europe mai unite, mai solidare şi mai deschise către lume

În momentul în care cetăţenii europeni îşi vor trimite noi deputaţi în sânul Parlamentului, fiecare presimte că trăim momente încărcate de dificultăţi, dar hotărâtoare pentru viitorul nostru şi al copiilor noştri.

Semnatarii, provenind din ţări ale Uniunii Europene sau din ţări candidate la aderare, lansează un apel : Evanghelia şi tradiţiile care se trag de la ea ne propun să descifrăm semnele acestor vremuri, care ne invită să ne schimbăm viaţa în aşa fel ca să putem clădi o societate mai umană şi mai respectuoasă faţă de bunăstarea tuturor. Numai o Europă unită poate să răspundă provocărilor vremurilor actuale, exprimându-şi valorile profunde de solidaritate, de justiţie şi de pace în lume. Să devenim conştienţi de responsabilitatea noastră personală în construcţia europeană.

După o lungă perioadă de incertitudine, europenii aspiră să fie împreună. În acelaşi timp, Europa este atinsă din plin de flagelul crizei financiare, care afectează lumea întreagă. Încrederea pierdută nu va reveni decât cu preţul unei mobilizări generale, în care Europa are un loc capital, în momentul în care instituţiile sunt slăbite de ezitările care apasă încă asupra procesului de ratificare a tratatului de la Lisabona.

Criza planetară este o încercare grea pe care trebuie să o traversăm, în special pentru cei mai săraci dintre oameni şi naţiuni. Dar ea este, în acelaşi timp, o ocazie unică de reorientare a economiilor noastre şi de a opera o mutaţie în comportamentele noastre. Totodată, ea deschide Europei posibilitatea de a se întări pe baze noi, cu condiţia să menţinem treze capacitatea noastră de rezistenţă la adversităţi, vigilenţa în a ne păstra valorile care alcătuiesc de la origine leagănul acestei construcţii originale în sânul întregii umanităţi.

Să punem în practică cât mai curând posibil prevederile Tratatului de la Lisabona

În contextul crizei economice, pentru a permite Europei să joace un rol pe scena internaţională şi să se doteze cu instituţii democratice şi eficiente, invităm mai întâi guvernele noastre şi pe cetăţenii europeni să susţină intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona de către şefii de Stat şi de guvern : tratatul prevede mijloace de acţiune şi o temelie solidă căutării comune a unor soluţii adaptate. Ne bucurăm de faptul că Irlanda a acceptat să îşi reconsidere votul negativ.

Acest tratat, ca orice text rezultat din deliberarea a 27 de ţări, trebuie să o recunoaştem, are o redactare complexă şi nu întotdeauna accesibilă cititorului nespecialist; cu toate acestea, pentru prima oară, tratatul ia poziţii lipsite de ambiguitate asupra valorilor fundamentale ale Europei şi înţelege să furnizeze Uniunii europene procese care să permită decizii mai eficente în contextul Europei lărgite. Acest tratat oferă condiţiile necesare ca Uniunea Europeană să aibă capacitatea de a deveni un pol de stabilitate, de solidaritate şi de deschidere către Est şi către Sud.

În ciuda absenţei menţionării rădăcinilor creştine ale Europei, salutăm afirmaţiile prevăzute în tratat care sunt, în fapt, inspirate din gândirea şi valorile creştine. Astfel, pentru prima dată, tratatul afirmă explicit că demnitatea umană este prima dintre valorile Europei, înaintea libertăţii, democraţiei şi a egalităţii. Totodată, se aminteşte că obiectivele Uniunii sunt pacea, ocuparea forţei de muncă, dezvoltarea durabilă, comerţul liber şi echitabil, apărarea drepturilor omului, respectul şi dezvoltarea dreptului internaţional. Noţiunea de solidaritate – termen rar întrebuinţat în dreptul comunitar precedent – devine centrală.

Carta Drepturilor Fundamentale, care formează un tot împreună cu tratatul, împleteşte drepturile fundamentale clasice cu drepturile sociale : între altele, ea garantează şi protecţia familiei, drepturile copilului, ale persoanelor în vârstă şi ale handicapaţilor, dreptul de azil, principiile bioeticii, ca de pildă interzicerea clonajului reproductiv, a practicilor eugenice, a utilizării corupului uman în scopuri comerciale etc. Tratatul protejează statutul Bisericilor stabilite în Europa în virtutea dreptului naţional, le recunoaşte identitatea şi contribuţia specifică şi invită Uniunea să întreţină un dialog stabil şi constructiv cu acestea.

În sfârşti, tratatul mai stabileşte între altele puteri sporite ale parlamentului european şi ale parlamentelor naţionale, o mai mare transparenţă, o participare mai directă a cetăţenilor, o împărţire mai clară a competenţelor şi un control îmbunătăţit al subsidiarităţii.

Pentru că întăreşte eficacitatea şi democraţia Uniunii, tratatul oferă Europei capcaitatea de a răspunde la ceea ce considerăm a fi cele trei provocări majore ale vremurilor de acum, mondializarea, schimbarea climatică, evoluţia demografică.

Pentru a face faţă mondializării economiei, să construim o Europă mai solidară

Mondializarea relaţiilor comerciale şi financiare a cunoscut un avânt fulgerător în ultimele decenii. Dar nu toţi au putut să beneficieze de fructele creşterii, nici pe departe. Într-adevăr, oricine poate să observe astăzi eşecul unui sistem dominat de o înmulţire fără limită a instrumentelor financiare, de o lipsă de reglementare, de trasparenţă şi de responsabilitate a actorilor implicaţi. De aceea, se poate oberva apariţia tentaţiilor protecţionismului şi, în sânul Uniunii Europene, a mentalităţii fiecare pentru sine.

Pentru a evita atari dezechilibre, suntem insistent invitaţi a pune economia în slujba omului, a tuturor oamenilor. Aceasta înseamnă punerea în valoare a muncii, promovarea întreprinderilor şi restaurarea rolului Statului ca şi garant al interesului general. Modelul european al economiei sociale de piaţă trebuie modernizat în faţa noilor realităţi. Tebuie întărită vocaţia lui de a reconcilia eficacitatea economică cu justiţia socială, cu egalitatea de şanse şi cu solidaritatea. Solidaritatea nu trebuie să se oprească la graniţele naţionale, ci trebuie să beneficieze de experienţa comunitară de neînlocuit, dobândită pe teren pe parcursul anilor şi trebuie să se arate mai îndrăzneaţă în apărarea intereselor celor mai vulnerabili.

Din această pricină şi ţinând seama de rolul ei de mare putere, Uniunea Europeană are o vocaţie de a promova o politică de regularizare globală, susţinută de structurile internaţionale de guvernanţă şi prin întărirea instrumentelor de control. Printre acestea, FMI şi OMC, sistemul Naţiunilor Unite trebuie să joace un rol de prim rang, asigurând în acelaşi timp ţărilor emergente şi celor sărace, mai ales celor de pe continentul african, partea care le revine în luarea deciziilor.

Pentru a face faţă schimbărilor climatice, să construim o Europă mai respectuoasă faţă de generaţiile viitoare

O schimbare climatică are loc sub ochii noştri, urmările pentru generaţiile viitoare se manifestă deja, iar responsabilitatea umană este angajată în acest proces. Ca şi creştini, credem că Creaţia ne-a fost încredinţată de Dumnezeu şi că suntem «custozii» şi utilizatorii ei responsabili. Cu toate acestea, ţările industrializate şi altele care le păşesc pe urme continuă să adopte metode de producţie şi moduri de viaţă care duc la o exploatare excesivă a resurselor ce ne stau la îndemână. O ştim bine, consecinţele schimărilor climatice, ca furtunile, inundaţiile sau seceta ating cel mai tare ţările sărace şi ascut conflictele iscate de accesul la hrană şi apă.

Se admite şi se recunoaşte că această situaţie de acum nu mai poate fi stăpânită decât cu preţul unei reorientări a creşterii economice, menită să reducă consumul de energie şi în ansamblu consumul resurselo naturale nereînnoibile. Numai Europa unită este capabilă să se angajeze în iniţiative curajoase, dar necesare, în ciuda crizei financiare şi economice. Salutăm deciziile deja luate în această privinţă, dar credem că trebui mers şi mai departe.

Fiecare dintre noi este dator să contribuie personal la acest efort, recunoscând că un alt mod de viaţă se impune, în special în ţările industrializate. Regăsirea unei anume cumpătări în consumul de bunuri şi în deplasările noastre înseamnă mai întâi să evităm o bulversare ecologică : dar este totodată şi o şansă să ne întoarcem de la o viaţă prea materialistă şi să ne deschidem către bogăţia relaţiilor interpersonale.

Pentru a înfrunta provocarea demografică, să construim o Europă mai generoasă

Cea de a treia provocare cu care se confruntă majoritatea ţărilor europene este provocarea demografică, cauzată de îmbătrânire şi de diminuarea populaţiilor din ţările noastre. Pe plan internaţional, Europa este astăzi continentul cel mai atins de aceste fenomene. Printre consecinţele de ordin socio-economic a acestor schimbări demografice figurează supraîncărcarea sistemelor nostre sociale, lipsa mâinii de lucru pe termen mediu, creşterea dependenţei şi a izolării sociale cauzate de vârstă, creşterea conflicteleor potenţiale între generaţii.

Motivele acestei stări de fapt sunt felurite, dar răspunsul la această provocare presupune înainte de toate o atenţie crescută acordată bunăstării familiilor, celule nevralgice ale societăţii, şi tinerelor generaţii. Atât ţările membre, cât şi Uniunea europeană, în cadrul competenţelor ei proprii, trebuie să vegheze la împlinirea vieţii de familie, să o promoveze şi să o protejeze. Este vorba de a crea părinţilor condiţiile propice de a-şi realiza dorinţa de a avea copii şi de a concilia viaţa de familie cu viaţa profesională.

În acest scop, trebuie mobilizat întregul ansamblu al politicilor : sănătate, educaţie, locuri de muncă; întreaga societate trebuie solicitată pentru a crea toate şansele tinerei generaţii şi pentru a pune în valoare rolul seniorilor.

Astăzi, trei sferturi din indicele de creştere al populaţiei din Europa este datorat imigraţiei internaţionale. Acest fenomen de imigraţie se va continua, din cauza necesităţii de a compensa fie şi numai parţial efectul încetinirii creşterii demografice. Este important aşadar să ne angajăm societăţile în integrarea emigranţilor şi în promovarea mai accentuată a diversităţii.

În plan şi mai general, politicile familiale şi de imigrare nu pot fi dictate doar de necesităţile economice. Preocuparea pentru imigrarea deliberată nu ar trebui să prevaleze asupra dreptului fiecăruia de a trăi într-o familie. Mizele politicilor de imigrare, la fel ca şi ale celor de menţinere a diversităţii etnice, culturale şi religioase a societăţilor noastre interpelează capacitatea noastră de primire şi de ospitalitate şi ne angajează, mai ales dacă suntem creştini.

Cu toate acestea, trebuie să admitem că instituţiile europene au părut că pun în pericol integritatea celulei familiei. Există riscul de a vedea negate alteritatea sexelor şi de vedea refuzată orice diferenţă între funcţiile parentale şi maternale. Trebuie subliniat în această privinţă că nici tratatele eruopene actuale, nici Tratatul de la Lisabona nu autorizează Uniunea să legifereze în materie de drept al familiei şi de drept la viaţă : acestea continuă să rămână în competenţa exclusivă a Statelor.

Chemăm în cele din urmă pe toţi cetăţenii europeni şi în special pe toţi creştinii să intervină cu toată responsabilitatea în dezbaterea democratică europeană

Cetăţeni europeni, să participăm la alegerile din iunie 2009 ! Să fim conştienţi de provocările construcţiei europene şi să măsurăm speranţa pe care aceasta o reprezintă pentru asigurarea păcii şi a justiţiei la scară mondială. Să cerem de la diversele formaţiuni politice ca aceastea să exprime pentru aceste alegeri europene o veritabilă viziune europeană; să-i susţinem pe acei candidaţi care sunt hotărâţi să apere în parlamentul european politicile inspitrate de respectul demnităţii umane, în perspectiva unei Europe mai solidare, mai respectuoase faţă de generaţiile viitoare, mai generoase. Alegători responsabili, să rămânem la viitorul scrutin insensibili la sloganurile populiste. Construcţia europeană este din nou o miză crucială pentru Europa, iar Parlamentul are, mai mult decât oricare din instituţiile comunitare, misiunea de a-i întrupa pe cetăţeni.

Nicicând ca acum, vocaţia Uniunii Europene de a fi un actor de pace în regiune şi în întreaga lume nu a fost mai evidentă. Să facem în aşa fel să nu rateze întâlnirea ei cu istoria !

Jérôme Vignon
President of the Social Weeks of France (SSF) – France

Hans Joachim Meyer
President of the Central Committee of German Catholics (ZdK) – Germany

Michel Camdessus
Honorary President of the Social Weeks of France (SSF) – France

Henryk Woźniakowski
President of the publishing house ZNAK – Poland

Andrea Olivero
President of ACLI - Italian Christian Workers Associations – Italy

Hein Pieper
Director of the Catholic Network – Netherlands

Antoine Arjakovsky
Director of the Institute for Ecumenical Studies Lviv, Catholic University of Ukraine, President of the Ecumenical Social Week Lviv – Ukraine

Neven Šimac
Vice-President of the Documentation and European Research Centre Robert Schuman, Zagreb/Split – Croatia

Anna Moskwa
European Meeting Centre - Foundation Nowy Staw – Poland

Peter Grubits
Secretary general of the Catholic Action of Austria (KAÖ) – Austria

Pierre Lecocq
President of UNIAPAC Europe - Christian International Union of Managers – Paris

Peter Annegarn
President of the Interdiocesan Laity Council (CIL) – Belgium

Josiane Caproens
President of the Interdiocesan Pastoral Council (IPB) – Belgium

Carine Devogelaere
Coordinator of the Interdiocesan Pastoral Council (IPB) – Belgium

Frank Turner SJ
Director of OCIPE - Jesuit European Office – Brussels

Henri Madelin SJ
OCIPE - Jesuit European Office – Strasbourg

Violeta Barbu
Member of IXE – Romania

Pedro Sols Lúcia and María Luisa Lladó Hädinger
Members of IXE – Spain

Anne van der Vaeren
Member of IXE – Belgium

Pierre Deschamps
President of EDC - Christian Entrepreneurs and Managers – France

Tomáš Halík
President of the Czech Christian Academy – Prague

Michel Van Aerde OP
Director of the Dominican Association ESPACES – Bruxelles

Ignace Berten
ESPACES – Brussels

Markus Schlagnitweit
Director of the Catholic Social Academy of Austria – Austria

Clotilde Nyssens
ALTERCITÉ – Belgium

Yves Coulomb
President of the Christian Managers Movement (MCC) – France

Fancis Davis
Van Hugel Institute, St. Edmund’s College, University of Cambridge – Great Britain

Llorenç Puig i Puig SJ
Director, Cristianisme i Justícia – Spain